Secretul bibliotecii de cristal atlante

Secretul bibliotecii de cristal atlante - Tag Karin


Femeia sfântă promisiunea

Când am trecut prin poarta de piatră, ne-a învăluit o mireasmă divină, de flori şi Pământ proaspăt de pădure. Pentru scurt timp, ne-am deplasat printr-un culoar cu lumină prepusculară. După timpul petrecut în întuneric, ne bucuram să Ştim că lumina se afla undeva, în faţa noastră.

Culoarul era umed şi pământos, iar mie mi-a plăcut din-totdeauna mirosul de pădure şi de lemn. Aşa că, mi-era uşor să urc şi ultimul pasaj, în ciuda urcuşului abmpt. Apoi drumul a devenit din ce în ce mai alunecos şi umed, iar eu abia puteam : să-mi temperez nerăbdarea de a vedea din nou lumina zilei.

Când am ieşit din coridor, lumea se afla în zorii zilei. Soarele răsărea minunat, încântător. San Saiman şi-a ridicat privirea spre cer. El era protectorul soarelui şi m-am gândit cât de bine se potrivise că soarele răsărise tocmai acum.

Inaintam pe o cărare care şerpuia printre mărăcinişuri bătrâne şi o mulţime de tufişuri cu fructe de pădure, când, de-odată, în lumina soarelui, s-a deschis cea mai minunată pădure pe care o văzusem vreodată în viaţa mea.

„Grăbeşte-te, Cariño“, mi-a spus San Saiman, adresân-ldu-mi un zâmbet prietenos. „Avem numai o zi la dispoziţie pentru a o găsi pe femeia sfântă. Este important să vorbim cu ea. Ştii, aici a fost adusă de către vârstnicii cosmici, cu mult timp în urmă, biblioteca de cristal cea sfântă. Trebuie să faci cunoştinţă cu această femeie.“

Copaci viguroşi, străvechi, bordau poteca îngustă pe care înaintam. în vârfurile brazilor bătrâni ciripeau pasările, iar în-tr-un copac înalt un cuc îşi cânta cântecul. Vedeam unele tufe şi copaci pentru prima oară în viaţa mea. Totul era înflorit în jurul nostru şi mirosea a Pământ proaspăt de pădure şi a iarbă grasă. Prin aer zburau fluturi, iar în depărtare se auzea susurul unui pârâu.

San Saiman a trimis pasărea cea albă înainte, iar ea s-a pornit să descrie cercuri largi deasupra noastră, cercetând zarea cu privirea, pentru a o afla pe femeia sfântă.

Era ciudat că aici existau în acelaşi timp fructe şi flori. Părea că nu existau anotimpuri, pentru că observasem că ciupercile creşteau alături de fructele de pădure. Mirosea a ierburi proaspete de pădure şi, de undeva, venea miros de vinariţă.

Acoperit de rădăcini şi ramuri, lemne şi pietre, drumul ne condusese după câtva timp la un pârâu şi îşi urma firul, şerpuind pe lângă acesta. Uliul avea acum companie la zbor, căci i se alăturase o altă pasăre răpitoare.

Aici, lumea era asemenea celei de la suprafaţa Pământului, Exista un soare şi un cer albastru. Numai pădurea dădea impresia că e veche de mii de ani...

Limba: romana
Nr. pagini: 303
Dimensiuni: 14X20
An aparitie: 2014

RECENZII