Sfantul Mare Mucenic Gheorghe Purtatorul de Biruinta

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe Purtatorul de Biruinta

Sfântul George,balaurul şi fata de împărat

(Bucovina)

Zice că era odată într-o ţară un balaur cu douăsprezece capete. Şi era mânia lui Dumnezeu, nu alta, ce făcea balaurul acela. Nu era vietate, nu era om, nu era nimeni în lume, care să treacă prin apropierea lui şi să nu-l prindă, şi să-l mănânce.

Ba, ce este încă şi mai mult, şi mai îngrozitor, el nu se îndestula numai cu stârpirea vitelor omeneşti, ci pretinse de la o vreme ca aceştia să-i dea în fiecare zi câte o fată de mâncare, că de nu-i dau, e vai şi amar de capul lor! Şi oamenii?... Ce era să facă?...

Se supuseră şi-i deteră şi câte o fată spre hrană, căci nimeni nu se afla în toată ţara aceea care să-i scape de bala cea spurcată şi nesăţioasă.

Insă, de la o vreme, se gătiră şi fetele, şi veni acum rândul la fata împăratului. Impăratul, văzând aceasta, se băgă în toate răcorile şi, ştiind prea bine că alt chip de scăpare nu e, dete veste prin toată ţara că cine se va afla şi-i va scăpa fata din ghearele balaurului, aceluia i-o dă de soţie, iar după moartea sa îi lasă şi toată împărăţia, să fie el mai departe împărat.

Şi s-a dus vestea aceasta ca fulgerul dintr-un capăt până în celălalt capăt al împărăţiei. Şi mulţi feciori aleşi, mulţi voinici, când au auzit de dânsa, bucuroşi şi cu drag de inimă s-ar fi dus să răpuie viaţa balaurului, căci tânără şi foarte frumoasă era fata împăratului, şi fericit ar fi fost acela care ar fi putut-o lua de soţie.

Dar nimeni nu se încumeta, căci balaurul nu numai că era foarte grozav, ci şi foarte tare, şi om, nu nimic, trebuia să fie acela care ar fi voit să-l omoare.

Dar iată că, pe când era cea mai mare nedumerire, tânguire şi jale în toată împărăţia, că nu se află niciun cap de om care să scape pe fata împăratului, ce ca mâine avea să fie dată balaurului spre hrană, se iveşte de prin părţile acelea, unde se afla balaurul, un Făt-Frumos călare pe un cal alb ca spuma laptelui şi înarmat cu o suliţă lungă şi ascuţită.

Şi cum aude despre starea lucrurilor, întreabă pe unul şi pe altul unde se află lighioaia cea de balaur, care a căşunat atâta supărare şi tânguire în întregul cuprins al împărăţiei. Iar după ce i se spuse, nici una, nici două, dă pinteni calului şi se duce ţintă la dânsul.

Balaurul, când prinsese de veste că vine cineva spre dânsul, ieşi din fântâna unde se adăpostea şi stătea, cu o falcă în cer şi cu una în pământ, gata numai să-l apuce şi să-l înghită.

însă voinicul nostru, care nu era nimeni altul fără numai Sf. George, nu se sperie, ci, cum dă ochii cu dânsul, se repede cu calul asupra lui şi, cât ai clipi din ochi, îi înfige suliţa în gât şi-l răpune, cu toate că avea douăsprezece capete şi era mânia lui Dumnezeu de îndrăcit şi tare.

Limba: romana
Nr. pagini: 144
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2015

RECENZII