Si nu uita sa fii fericit

Si nu uita sa fii fericit. Abecedar de psihologie pozitiva - Christophe Andre


Dă, şi nu păstra decât un lucru: fericirea de a fi dat

A da. Ceea ce nu dai, pierzi. Acest fapt este excesiv, dar util: In momentul când alegem între anumite gesturi, alegerea cea bună nu este neapărat cea pe care o socotim astfel.

Să păstrez această sticlă de vin pentru mine sau să o dau acestui prieten ocazional, care va fi emoţionat să bea gândindu-se la povestea noastră comună? Să dăm, deci, pentru a face plăcere, pentru a întări legăturile, pentru a ne exprima afecţiunea.

Dar şi pentru a ne antrena să nu ne ataşăm, să mergem spre esenţial, spre uşurarea contingenţelor materiale, care ne liniştesc. O luptă care se duce fază încetare; în orice caz, în ceea ce mă priveşte, pe mine care am tendinţa de a fi anxios pentru viitor şi de a-l vedea ameninţător, plin de lipsuri; ceea ce dau azi nu cumva îmi va lipsi mâine?

Dar dacă îmi iau deja răgazul să-mi pun această întrebare, jumătate din treabă este ca şi făcută: văd mai bine că majoritatea lucrurilor pe care le posed pot fi date fără nicio grijă. Nu-mi rămâne decât să o fac şi mai des!

Da, dar: să nu mai spunem asa niciodată! Am observat, in urmă cu mulţi ani, că îmi începeam prea des frazele cu expresia „da, dar“. Mi-am dat seama că, cel puţin în cazul meu, acest fapt traducea o atitudine inadecvată faţă de viaţă: aceea de a mă axa cu precădere pe punctele de dezacord asupra a tot ce urma după cuvântul ''dar''.

Şi că, din capul locului, „da'' era o escrocherie: două litere Şi o jumătate de pseudoacord de principiu, înainte de a trece la contrazicere.

Expresia „da, dar“ era un fals „da" şi un adevărat "nu", care nu îndrăznea să-şi spună numele. Aşadar, am intrat la lupta împotriva acestei expresii, ca să nu o mai folosesc deloc.

Mai curând să spun întâi un singur „da'' (şi tot ce urmează); apoi, dacă e nevoie, să-mi exprim „nu“-urile (şi tot ce urmează, de ase-menea). Sa nu le mai spun pe amândouă în acelaşi timp, cum o ficeam cu „da, dar".

Azi ma străduiesc să încep cu „da'', să caut mai întâi punctele de acord, înainte de a continua discuţia şi a exprima eventuale „nu-uri. Să incep cu „da'' nu înseamnă că spun „da'' la tot, ci „da'' la ceea ce accept şi care îmi convine.

Asta permite ca „nu'' să fie după aceea mai bine auzit. A începe prin a spune „da'' interlocutorilor noştri, de fiecare dată când este posibil, înainte de a trece la „nu“, este ca şi cum am începe să le zâmbim când îi întâlnim, chiar dacă ştim că au vom fi de acord cu ei în toate privinţele: este o dovadă de respect si de deschidere, care nu costă nimic şi care schimbă totul...


CUPRINS:

Introducere. „Chemaţi-l aici pe patron!”

A de la Astăzi
B de la Bunăvoinţă
C de la Comparaţii
D de la Dar
E de la Eforturi
F de la Fericire
G de la Gratitudine
H de la Habituare
I de la Iluzii
J de la Jubilaţie
K de la Karma
L de la Legătură
M de la Melancolie
N de la Natură
O de la Optimism
P de la Paradis
Q de la Qohelet
R de la a Respira
S de la a Savura
T de la Tristeţe
U de la Urgent
V de la Virtute
W de la Walden
X de la Anonim
Y de la Yin şiYang
Z de la Zen

Limba: romana
Nr. pagini: 398
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII