Siberia dus-intors

Siberia dus-intors - Levon Harutiunian


…toată lumea, începând cu comandantul bateriei, ştia ca sunt prietenul colonelului Turtureanu, comandantul regimentului, aşa că nu am dus-o deloc greu. Luam masa la popota ofiterilor şi aveam bilete de voie câte îmi poftea inima.

In martie 1944, am fost chemat la Bucureşti de familie, căci doamna şi domnul Kanaian anunţaseră că vor să o boteze pe liica noastră. Doamna Kanaian venise deja, însă eu nu voiam sa aud de năşia lui Dro, care ne şi cununase.

In locul lui a venit Ardaşes Diraţian şi tot oraşul a aflat despre impertinenţa mea faţă de un erou naţional. Puţin mai târziu, mi se pare cam în 3 sau 4 mai, cu un vagon special pus la dispoziţia lui, plecau din Bucureşti spre Viena, pe lângă soţii Kanaian, familiile Atomian, Karekin Avakian, Tateos Bedrosian, Eprem Sarkisian, precum şi soţiile lui Ruben Mamikonian, Adamov şi Avakov, dar şi un număr necunoscut pentru mine de „cocoşei”, economiile lui Kevork Ghazarian, care, se vede, nu voia să rişte luându-le cu el la o adică.

Nu mult după plecarea celor aleşi, Gara de Nord a fost distrusă de un bombardament american. Telefoanele nu funcţionau, aşa că am plecat de la imitate să văd ce s-a întâmplat cu ai mei. Parte cu trenul, parte cu autostopul, am ajuns acasă. Totul era în ordine, numai că nu aveam apă - trebuia adusă cu găleata de la Moara Asan.

Pentru o întreprindere de pe Calea Moşilor, munca de sacagii o făceau nişte prizonieri sovietici, printre care erau şi armeni, care o dată pe zi primeau la fereastra casei, de la Diruhi, pachete cu un sfert de pâine şi o felie de brânză, căci - spunea dânsa — bine faci, bine vei primi.

Fără discuţie, treburile nu mergeau prea strălucit pentru conducerea germano-română. Pe zi ce trecea, ai noştri se retrăgeau tactic, iar bombardierele americane nu încetau să ne viziteze la Ploieşti. Oraşul arăta ca lovit de un cutremur catastrofal.

Gara, dacă grămezile de moloz se puteau numi aşa, îşi avea sediul într-un vagon de marfă. Bateriile noastre de tunuri erau zilnic în acţiune, iar bombele cu explozie întârziată răbufneau în Crângul lui Bot la intervale neregulate.

Eram atacaţi şi de avioane care zburau la mică altitudine şi mitraliau ziua cu arme de mare calibru, aşa cum s-a întâmplat şi sub ochii mei, când au ciuruit cazanul în care se adusese supa şi corpul unui camarad foarte tânăr, Ciapdarian. La baza regimentului nostru, la etajul de sus, locuiau germanii, cu care ne întâlneam din când în când.

Aici erau aduşi şi aviatorii americani paraşutaţi din avioanele lor lovite. într-o zi, unul dintre nemţi mi-a dat să citesc cartea unui autor francez, Hitler ou Moscouy care, fără echivoc, nu te lăsa în postura măgarului lui Buridan.

In dimineaţa zilei de 23 august 1944, un camion pleca la Bucureşti pentru aprovizionare. Şoferul m-a întrebat dacă vreau să merg şi eu. L-am anunţat pe comandantul bateriei, am aranjat un bilet de voie şi am pornit la drum. De-abia intrasem pe şoseaua spre Bucureşti, că a trebuit să lăsăm să treacă grupul de maşini ale Mareşalului, care goneau spre Bucureşti...

Limba: romana
Nr. pagini: 159
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII