Spioana

Spioana

Paulo Coelho

Singura ei vină: a fost o femeie liberă.

O dansatoare care a șocat și a fermecat publicul.
O curtezană care a sfidat rigorile vremii.
O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei.
Înalta societate a adulat-o și a detestat-o, ziarele au elogiat-o și au condamnat-o.
Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducția.

Din carte:

... Mata Hari nu a fost legată, nici nu a avut ochii acoperiţi; i-a privit pe cei ce urmau să o execute cu un aer aparent liniştit, în timp ce preotul, călugăriţele şi avocatul ei se îndepărtau.

Comandantul plutonului de execuţie, care îşi urmărea atent oamenii, ca nu cumva să-şi verifice puştile – regula fiind ca unul să aibă un cartuş orb, astfel încât oricare dintre ei să poată crede că nu el a tras focul mortal –, dădea semne de relaxare.

În curând totul avea să se termine.

— Atenţiune! Cei doisprezece au luat poziţie de tragere, ridicând puştile la umăr. Ea nici nu a tresărit. Ofiţerul s-a poziţionat astfel încât să-l poată vedea toţi soldaţii şi a ridicat sabia.

— Ochiţi! Femeia din faţa lor a rămas la fel de impasibilă, fără să afişeze nici urmă de teamă. Sabia a coborât, spintecând aerul cu o mişcare arcuită.

— Foc! Soarele, care între timp se ridicase la orizont, a luminat scânteile, şi un fum subţire a ieşit din ţeava fiecărei puşti, în timp ce rafala de focuri bubuia în aer. În clipa următoare, cu o mişcare cadenţată, soldaţii şi-au rezemat puştile la loc pe pământ.

Mata Hari a rămas încă o fracţiune de secundă în picioare. N-a murit aşa cum vedem în filme că sunt împuşcaţi oamenii. N-a căzut nici în faţă, nici pe spate, nu şi- a ridicat braţele, nici nu şi le-a desfăcut. A părut că leşină căzând din picioare, păstrându-şi capul sus tot timpul, cu ochii deschişi; unul dintre soldaţi a leşinat.

Ei i-au cedat genunchii şi s-a prăbuşit pe partea dreaptă, cu picioarele îndoite sub ea, acoperite de haina de blană. Şi a rămas aşa, nemişcată, cu chipul către cer.

Un al treilea ofiţer – însoţit de un locotenent – şi-a scos revolverul din tocul de la piept şi s-a îndreptat spre corpul inert.

S-a aplecat, a pus ţeava la tâmpla spioanei, având însă grijă să nu-i atingă pielea. Apoi a apăsat pe trăgaci şi glonţul i-a străbătut creierul. S-a întors către cei prezenţi şi a spus cu voce solemnă:

— Mata Hari a murit...

Limba: romana

Nr.pagini: 200

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2016

RECENZII