Sa poata darui vindecarea fusese si marea dorinta a mamei mele. Lucrand in saloanele insorite si conducand mica mea echipa, mi-a venit in minte ca acest spital, construit pe un teren care a fost al ei, pentru oamenii din satul de munte pe care ea l-a iubit, pentru soldatii pe care ea i-a privit cu mandrie si i-a numit «soldatii ei» – ea, care in timpul Primului Razboi Mondial fusese numita mama vaduvelor si a orfanilor, «mama ranitilor» – acest spital ar trebui sa fie al ei. Am dorit intotdeauna sa-i construiesc un monument la Bran. Ma gandisem sa-i ridic o statuie de bronz intr-o frumoasa gradina publica sau in curtea unei scoli. Dar, ca un facut, niciodata nu m-am gandit la un spital. Dintr-odata stiam ca aici, in fata mea, se afla lucrul pe care doream sa-l realizez. Spitalul meu, desigur, trebuia dedicat memoriei sale! Dar nu am vrut sa-i spun «Regina Maria»; erau si alte spitale ce purtau acest nume. Am decis ca spitalul meu sa se numeasca Spitalul «Inima Reginei». – Ileana, principesa de Romania