Subliminal. Cum ne determina inconstientul comportamentul

.multa vreme, ipoteza existentei unui nivel inconstient al mintii s-a bazat pe introspectie si pe supozitii privind cauzele unor comportamente inexplicabile prin teoriile filozofice care puneau totul pe seama constiintei.

Aparitia psihologiei experimentale a taiat aripile acestor speculatii nesustinute de date observabile si cuantificabile, provocând o adevarata fractura în domeniul psihologiei.

În ultimele doua decenii însa, dezvoltarea imagisticii cerebrale a facut posibila reluarea mai vechilor ipoteze în vederea testarii lor empirice si elaborarii unor modele fiabile de functionare a psihicului uman.

Fascinat de aceste noi posibilitati, fizicianul american Leonard Mlodinow si-a abandonat temporar propriul domeniu, dar nu si exigentele specifice lui, si s-a aplecat asupra ultimelor evolutii din psihologie.

Coroborând informatiile oferite de imagistica functionala cu cercetarea „clinica" a unor atitudini si comportamente, el arata ca existenta inconstientului nu mai poate fi tagaduita astazi, când au fost identificate structuri cerebrale raspunzatoare de activitatea nivelului subliminal.

Inconstientul se dovedeste astfel mai putin un „subsol“ al instinctelor si refularilor, cât un nivel creator, capabil sa ne întregeasca perceptia si memoria lacunare si, totodata, sa determine distorsiuni în atitudinile si comportamentele noastre.

Desi aflata la primii pasi, cunoasterea lui reprezinta un imens câstig pentru întelegerea noastra de catre noi însine si o adevarata provocare pentru viitor.


Leonard Mlodinow este fizician la Institutul Tehnologic din California (Caltech).

Este autorul mai multor bestselleruri şi coscenarist la serialul Star Trek: The Next Generation. Trăieşte în South Pasadena, California.


Fragment din carte


Conceptul modern de inconştient, bazat pe asemenea studii şi măsurători, este numit adesea "noul inconştient", pentru a-l deosebi de ideea de inconştient popularizată de un neurolog transformat în clinician pe nume Sigmund Freud.

Iniţial, Freud a avut câteva contribuţii notabile în domeniul neurologiei, al neuropatologiei şi al anesteziei.5 De exemplu, el a introdus utilizarea clorurii de aur pentru colorarea ţesutului nervos şi a folosit această tehnică la studierea conexiunilor neurale între bulbul rahidian din trunchiul cerebral şi cerebel.

Prin toate acestea, Freud şi-a devansat epoca, întrucât aveau să treacă multe decenii înainte ca oamenii de ştiinţă să înţeleagă importanţa conexiunilor din creier şi să dezvolte instrumentele necesare pentru studierea lor în profunzime.

Dar Freud însuşi n-a continuat aceste studii mult timp. în schimb, a devenit interesat de practica clinică. Tratându-şi pacienţii, Freud a ajuns la concluzia corectă că o mare parte din comportamentul lor e guvernat de procese mentale de care ei nu sunt conştienţi.

Lipsindu-i totuşi instrumentele tehnice cu care să studieze această idee în mod ştiinţific, el s-a limitat să stea de vorbă cu pacienţii, încercând să scoată de la ei ce se întâmplă în cele mai ascunse cotloane ale minţii lor, să-i observe şi să tragă apoi concluziile care i se păreau valabile.

Totuşi, după cum vom vedea, asemenea metode nu sunt demne de încredere, şi multe procese inconştiente pot să nu fie niciodată dezvăluite direct prin genul de autoobservare încurajat de terapie, deoarece pot avea loc în zone ale creierului inaccesibile conştientului. Drept urmare, Freud greşea în mare măsură.

Comportamentul uman este rezultatul unui şir nesfârşit de percepţii, sentimente şi gânduri, atât la nivel conştient, cât şi inconştient. Ideea că nu cunoaştem cauza unei bune părţi din comportamentul nostru poate fi greu de acceptat.

Deşi Freud şi adepţii săi au crezut în ea, psihologii cercetători - oamenii de ştiinţă din domeniu - au respins până de curând ideea că inconştientul este important pentru comportamentul nostru, socotindu-l psihologie populară.

Aşa cum scria un cercetător: "Mulţi psihologi au avut reţineri să folosească cuvântul «in-conştient» de teamă faţă de colegii lor care ar putea crede că s-au prostit." John Bargh, psiholog la Yale, îşi aminteşte că, atunci când şi-a început studiile de masterat la Universitatea din Michigan, la sfârşitul anilor 1970, aproape toată lumea presupunea că nu doar percepţiile noastre sociale şi judecăţile, ci şi comportamentele noastre sunt conştiente şi deliberate.

Orice ameninţa această presupunere era luat în derâdere, ca atunci când Bargh i-a vorbit unei rude apropiate, un profesionist de succes, despre unele studii din trecut care arătau că oamenii fac lucruri din motive de care nu sunt conştienţi.

Folosind propria experienţă ca dovadă că studiile se înşelau, ruda lui Bargh a insistat că nu cunoaşte nici măcar o singură situaţie în care să fi făcut ceva din motive de care nu era conştient.

Bargh spune: "Noi toţi credeam în ideea că suntem stăpânii propriului nostru suflet şi că deţinem controlul, iar când lucru¬rile nu stau aşa avem un sentiment înfricoşător. De fapt, asta e psihoza - sentimentul că eşti detaşat de realitate şi că nu deţii controlul, un sentiment înspăimântător pentru oricine."

Limba: Romana
Nr.pagini: 328
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2013

RECENZII