Suntem proprii nostri prizonieri

Suntem propriii nostri prizonieri. Totalitarismul in viata de zi cu zi - Gunduz Vassaf

Libertate în iad

Diavolul: Mai bine rege in Iad, decât servitor în Rai.
John Milton

Totul s-a închegat în timp ce vizitam Catedrala din Toledo. R. Crosfield m-a dus lângă strane şi mi-a spus că trebuie să mă uit sub scaune. Erau, probabil, cam şaizeci de scaune, cu totul. Erau rabatate, aşa că nimeni nu se putea aşeza. Dedesubt, erau diverse imagini ale iadului.

Artiştii îşi dăduseră frâu liber fanteziei şi imaginaţiei. Erau tot felul de monştri şi de gargui, în poziţiile cele mai diferite. Deasupra locurilor, erau sculptaţi sfinţi.

Deasupra sfinţilor, diverse evenimente biblice şi, deasupra de tot, Fecioara şi Pruncul Sfânt. Tot ce se afla deasupra scaunelor poate fi văzut în biserici şi în picturi răspândite pe tot cuprinsul globului.

Deşi, calitatea şi arta maestrului se schimbă. Date fiind conducerea, ierarhia şi ortodoxia bisericii, artistul are mică libertate de acţiune în proiectarea lumii lui speciale.

Singura soluţie pentru a-şi manifesta creativitatea este iadul. In timp ce are restricţii în reprezentarea figurilor şi scenelor sfinte, în cazul reprezentării iadului, cu cât îşi lasă imaginaţia mai liberă, cu atât lucrurile merg mai bine.

Nu numai pictorul, artistul, ci şi noi credincioşii, privitorii, suntem fascinaţi de iad şi nu de rai. Trebuie numai să te gândeşti la tripticul lui Bosch de la Prado.

Mulţimea care se adună zilnic în faţa Muzeului, toţi se împing şi se înghesuie în faţa imaginii iadului. Foarte puţini sunt interesaţi să privească la monotonia fără noimă din rai.

Unii vizitatori ai muzeuiui aruncă o privire spre rai şi mulţi nu se uită deloc. Primul om, primul profet, Adam, a ales să păcătuiască, în ioc să rămână în rai.

A ales vicisitudinile vieti, în defavoarea monotoniei. Raiul nu a fost niciodată un loc foarte interesant în imaginaţia omului. Nu ne-a captivat, nu poate s-o facă, imaginaţia.

Divina Comedie a lui Dante este un alt exemplu. în Infern şi, în oarecare măsură, în Purgatoriu, imaginatia autorului şi imaginaţia noastră devin sălbatice. Este libertatea supremă a imaginaţiei.

Raiul lui Dante este, pe de altă parte, un ioc cât se poate de plicticos. Este atât de plictisitor, încât foarte puţini dintre cei care l-au citit şi-l pot aminti....

Totalitar este însuși conceptul de alegere în sine. Inteligența, frumusețea, iubirea, justiția, libertatea nu pot fi măsurate sau comparate. Ele pot exista numai în gradul în care nu sunt descrise și standardizate. Orice încercare chiar și de a da o definiție este o violare a conceptului. Odată definită, inteligența devine mărginită, frumusețea neînălțătoare, iubirea este consumată, justiția are nevoie de justificare și libertatea încetează pur și simplu să existe în afara formei ei definite.

Limba:Romana
Pagini: 190
Dimensiuni: 13X20
Data aparitiei:2015

RECENZII