Daniel Odier

 

 

Tantra este lucrarea autobiografică a unuia dintre cei mai onorați scriitori ai Franței. În această carte, autorul își dezvăluie experiențele inițiatice trăite în Himalaya, împreună cu o maestră tantrică. În anul 1968, Daniel Odier a plecat din Europa în căutarea unui maestru care să-l ajute să pătrundă dincolo de textele și căutarea intelectuală. Voia să aibă experiența înțelepciunii și a spiritualității unui ascet, concomitent cu frumusețea, iubirea și senzualitatea unei vieți pasionale. Le-a găsit îngemănate în șivaismul tantric – calea spirituală secretă, care urmărește să transceandă eul și să descopere divinul prin îmbrățișarea amoroasă.

Tantrismul şivait din Cașmir ocupă un loc excepțional în istoria gândirii. Apărut acum mai mult de 7000 de ani în valea Indusului, acest curent mistic, științific și artistic al culturii dravidiene conține totalitatea potențialităților umane, fără a exclude nimic, și privilegiază acțiunea adeptului care se angajează total pe calea cunoașterii. Tantrismul este probabil singura filozofie antică ce a traversat toate zguduirile istorice, toate năvălirile și subjugările, pentru a ne parveni intactă, printr-o transmitere neîntreruptă de la Maestru la discipol. De asemenea, este singura care a păstrat întruchiparea Marii Zeițe, fără să inverseze raportul de putere între femeie și bărbat, pentru a-l favoriza pe cel din urmă. L-au onorat tradiții succesorale de mari Maestre, și chiar și în ziua de azi numeroase yoginī transmit această înțelepciune ancestrală.

„Cu pielea ei oacheșă, parfumată și miruită, yoginī părea să plutească în spațiu, cu picioarele ridicate de o parte și de alta a corpului, cu privirea iluminată. Sexul ei deschis, originea și destinația ultimă a lumii, răspândea raze aurii ce se întrețeseau cu indigoul cerului. Am rămas fascinat, așezat în tăcere lângă yoghinul chinez care mă primise în schitul lui. Yoginī, consoarta lui, totodată apropiată și îndepărtată, corp și minte, putere și dar, stabilă în postura ei de yoga, întruchipa potențialul extraordinar al realizării.” (Daniel Odier)