Suntem atât de obişnuiţi să-i identificăm pe ceilalţi după trăsăturile feţei, încât firescul situaţiei ne face să omitem importanţa acestui aspect în viaţa noastră. încă de mici copii suntem capabili să ne identificăm părinţii într-un grup mai mare de oameni după trăsăturile faciale şi după voce.
    Cu timpul, vom proceda exact în acelaşi mod faţă de toţi cei cu care intrăm în contact. Sunt particularităţi care evidenţiază identitatea fiecăruia şi de care ne folosim pentru a descrie o persoană, pentru a ne aminti de ea sau pentru a face alte referiri cu privire la aceasta.
    În mod involuntar şi intuitiv, cu toţii folosim citirea feţei dintotdeauna, însă, în lipsa unui sistem elocvent şi bazat pe criterii clar definite, ne rezumăm la etichetarea celor din jurul nostru şi la o judecată preferenţială. Faţa este una dintre cele mai mobile regiuni ale corpului uman şi probabil cea mai expresivă atunci când vine vorba despre exteriorizarea convingerilor morale, a principiilor intelectuale şi a trăirilor emoţionale.    
    Mişcările feţei, oricât de fine sau de evidente ar fi, îl ajută pe om să devină mai convingător în comunicare sau, din contră, îi demască intenţiile ascunse.
    Comunicarea este şi va rămâne instrumentul principal de interacţiune dintre oameni, motiv pentru care aceştia au exprimat un interes deosebit faţă de cea mai expresivă latură a semenilor lor, şi anume chipul.
    Prin intermediul acestei cărţi îmi doresc să îndemn cititorul spre cunoaşterea intimă a propriei fiinţe şi să ofer posibilitatea celor pasionaţi de descifrarea tainelor umane, să se folosească de înţelepciunea acestui studiu milenar.