Teoria existentei lui Dumnezeu

Propun în această carte o teorie care nu doar că dă sens vieţilor noastre, ci este în acelaşi timp perfect consistentă cu tot ceea ce am descoperit despre Univers şi despre viaţa pe Pământ, în special cu Big Bang-ul, existenţa de 4.6 miliarde de ani a Pământului şi desigur, cu evoluţia.

Singura diferenţă între teoria pe care o propun şi principiile curente din astrofizica modernă este aceea că presupun preexistenta unei conştiinţe inteligente şi infinite.

Nu poţi scăpa de preexistenta a ceva - fie că este un ansamblu de legi fizice generând infinite universuri, fie că este o conştiinţă inteligentă infinită - este ceva ce ştiinţa zilelor noastre nu poate rezolva şi - într-adevăr, niciuna din cele două enumerate nu este cu nimic mai raţională decât cealaltă.

Dacă există o explicaţie pentru originea universului, insistă oamenii de ştiinţă, cu siguranţă trebuie să rezide în domeniul fizicii.

In cartea sa "O scurtă istorie a timpului", Stephen Hawking reflectă asupra posibilităţii de a descoperi o teorie completă în fizică care ar putea, într-un sfârşit, să explice totul. Un aspect al acestei abordări îl găsesc cumva descurajator.

Teoria existenţei lui Dumnezeu pe care o prezint în această carte, îmbinată cu ipoteza inerţiei focarului zero, sugerează o perspectivă destul de diferită.

Nu se aseamănă cu cea a lui Hawking, o teorie limitatoare despre Dumnezeu în legătură cu existenţa universului. Este mai degrabă o înţelegere asupra procesului creaţiei însuşi.

- Cum se manifestă acest univers fizic?

- Cum sunt definite caracteristicile spaţiului şi ale timpului?

- Cum sunt create şi susţinute proprietăţile materiei?

Teoria mea, mai pe scurt, propune să privim legile fizicii ca pe o manifestare a ideilor lui Dumnezeu, nu ca pe limitele potenţialului creator divin.


Fragment din carte


Viziunea conform căreia conştiinţa apare din realitatea materială este caraghioasă. în sensul cel mai larg poate cuprinde genul de conştiinţă inefabilă pe care o experimentez în interiorul meu.

Dar cu toate acestea cred că eşuează în două aspecte importante. Dacă ceea ce numim conştiinţă apare din materia obişnuită, este atunci doar o configurare complexă a materiei înseşi şi deci nu este diferită de simpla interpretare chimică, este doar un pic mai înflorită şi mai caraghioasă în articularea ei.

Pe de altă parte, a argumenta faptul că o conştiinţă non-materială evoluează din materie nu presupune decât să reluăm dualitatea materie-spirit care este postulată în viziunea spirituală asupra conştiinţei.

Desigur, susţinătorii punctului de vedere conform căruia mintea evoluează din materie nu se simt confortabil când aud cuvântul "spirit", dar acesta este fără îndoială un cuvânt la fel de bun ca oricare altul pentru conştiinţa trans-materială ce o putem deduce din sensul său.

In felul acesta, singura diferenţă dintre punctul de vedere conform căruia mintea evoluează din materie şi punctul de vedere spiritual este faptul că pentru unul materia crează spiritul, iar pentru celălalt spiritul crează materia.

Cred că această diferenţă poate fi rezolvată de lumea experienţei interioare. Conştiinţa mea, spiritul meu, gândeşte şi creează idei şi apoi le actualizează acţionând asupra lumii materiale.

Dar aceasta este o stradă cu două benzi. Dacă trupul meu este bolnav, conştiinţa mea poate fi afectată. Nu există nicio îndoială că impulsul primar al creativităţii vine din conştiinţă, acolo îşi au originea ideile.

Acesta este obiectul disputei şi aspectul pe care îl tratează Teoria existentei lui Dumnezeu, acela că ideile create de conştiinţa spirituală sunt cauza şi fundamentul lumii fizice.

Ceea ce spun nu se compară, în mod cert, cu vreo dovadă clară. Eu susţin faptul că experimentarea directă interioară a conştiinţei poate să depăşească orice logică sau dovadă.

Perspectiva ştiinţei obişnuite, ortodoxe, asupra conştiinţei este în directă opoziţie cu posibilitatea supremaţiei conştiinţei, care este privită ca un epifenomen al creierului.

Majoritatea colegilor mei sunt de fapt incapabili să înţeleagă cum poate cineva articula cu seriozitate un model bazat pe supremaţia conştiinţei. Chiar ideea le apare ca fiind o aberaţie supranaturală.

Dar cu toate acestea sclipiri ale unor remarcabile coincidenţe continuă să apară: constantele fizice care permit evoluţia vieţii, conexiunea profundă între proprietăţile materiei şi o mare de energie cuantică ce îi stă la bază, focarul zero ce aminteşte de rolul pe care l-a jucat lumina în procesul creaţiei cosmogoniilor metafizice.

Limba: Romana
Nr.pagini: 178
Dimensiuni: 13x20
An aparitie: 2013

RECENZII