Traind pe deplin

Fie că ne dăm seama, fie că nu, cea mai mare aspiraţie a noastră este aceea de a experimenta bogăţia şi plenitudinea fiinţei noastre în fiecare clipă.

Fiecare din noi are capacitatea de a trăi pe deplin, dar cum să ne descoperim potenţialul? De regulă, ne gândim că cea mai sigură cale este aceea de a ne satisface dorintele legate de obiecte ce ne fac plăcere.

Şi totuşi, atunci cand ne agatam de plăcere în speranţa de a afla fericirea, aceasta din urmă ne va ocoli. De exemplu, o îngheţată sundae, un film de acţiune sau un pahar de Chardonnay ne pot deforma calitatea naturală.

Putem să devorăm o ciocolată întreagă când ne simţim singuri; şi neapreciaţi. Deşi savurăm gustul ciocolatei şi ne simţim pe moment euforici, curând revine sentimentul de singurătate, senzaţia de gol.

Nu trăim sentimentul de împlinire pură în fiecare clipă şi de aceea avem tendinţa de a ne folosi de plăcerile simţurilor drept cale de salvare temporara.

In Statele Unite, suntem mândri de libertăţile noastre şi adeseori ne felicităm pentru libertăţile de care ne bucurăm. Dar se pare că de multe ori nu ne folosim la maxim de timpul liber şi de şansa pe care ne-o oferă libertatea noastră.

Tindem să credem că liberul arbitru ne acordă licenţa de a ne delecta, ceea ce ne poate conferi o satisfacţie pasageră. Şi totuşi, căutarea fără încetare a plăcerii nu reprezintă adevărata cale de a ne bucura de libertatea noastră.

Atunci când ştim cum să cedăm, atunci abia putem aprecia cu adevărat libertatea. Abilitatea de a ceda vine dintr-o abordare disciplinată a vieţii. In acest caz, a ceda nu înseamnă a capitula în faţa unei autorităţi superioare, asemenea unui recrut din armată care îşi salută sergentul de instrucţie militară.

Mai degrabă putem vorbi de capitulare atunci când renunţăm sa mai incercam să ne împlinim toate speranţele şi asteptarile. Dacă putem abandona eforturile de a fabrica o lume „perfectă“, vom experimenta adevărata libertate nu este coruptă de dorinţa nesfârşită de a avea mereu ceva mai bun.

Cu cât căpătăm mai multă incredere in potenţialul nostru lăuntric, cu atât vom fi mai dispuşi să cedăm în acest mod natural. Şi atunci e posibil să găsim plăcere în cele mai neaşteptate locuri.

Auto-disciplina ne conferă spaţiul necesar pentru a evada. Ne insuflă încredere în bogăţia noastră interioară. Aici nu este vorba de a avea pretenţii exagerate de la sine. Nu e întotdeauna nevoie să postesti si sa te rogi toată ziua.

Adevărata disciplină nu înseamnă pedeapsă, ci este o cale paşnică spre introspecţie şi înţelegere. Fără acest tip de antrenament mental, gândirea noastră obişnuită va prevala şi ne va încătuşa în stilul nostru de viaţă obişnuit.

In esenţă, toată multitudinea de metode legate de practica spirituală nu sunt decât nişte instrumente de lucru care ne ajută să accedem dincolo de noi înşine.

Prin exerciţiu, cu antrenament, ne putem dezvolta aceste abilitati. Atunci când suntem foarte atenţi la ce se intampla si ce ni se intampla

nu vom fi prinşi în cursa rutinelor care ne amorţesc mintea şi în cursa vederilor inguste.Vom deschide rezervoare vaste de energie proaspătă, ''auto-innoitoare''. Apoi vom putea trăi pe deplin în vitalitatea fiecărei respiraţii.

Limba:Romana
Pagini: 293
Dimensiuni: 13X20
Data aparitiei:2015

RECENZII