Iubirea este energie; energia se mişcă. Iar dacă se mişcă, în curând nu va mai fi iubire; ea va deveni meditaţie, ea va deveni rugăciune.
 Aceasta este întreaga abordare aTantrei - dacă iubirea creşte într-adevăr, dacă iubirea este îngrijită cu atenţie, ea devine rugăciune. Ea devine, într-un sfârşit, experienţa ultimă a îndumnezeirii.
    Iubirea este templul lui Dumnezeu. Atunci când iubirea merge cu adevărat în profunzime şi devine rugăciune, caracterul ei este în întregime non-sexual, atunci caracterul ei este lipsit de senzualitate. Atunci apare un anumit sentiment de reverenţă faţă de celălalt - nu o dorinţă sexuală intensă, ci o stare de veneraţie. Prin simpla prezenţă a celuilalt începi să simţiţi ceva divin, ceva sacru. Iubita ta devine zeiţa ta, şi iubitul tău devine zeul tău.

 

    Aceste cânturi ale lui Saraha sunt de o extraordinară frumuseţe. Ele reprezintă adevăratul fundament al Tantrei. Dar mai întâi va trebui să înţelegeţi atitudinea Tantrei faţă de viaţă, viziunea Tantrei asupra vieţii. Aspectul fundamental al Tantrei este următorul - şi este un aspect radical, revoluţionar, rebel -, viziunea ei fundamentală este aceea că lumea nu se împarte în inferior şi superior, ci că lumea este mai degrabă un tot unitar. Superiorul şi inferiorul merg mână în mână. Superiorul include inferiorul, iar inferiorul include superiorul. Superiorul este ascuns în inferior - tocmai de aceea, inferiorul nu trebuie negat, nu trebuie condamnat, nu trebuie distrus ori ucis. Inferiorul trebuie transformat. Inferiorului trebuie să i se îngăduie să meargă spre în sus, şi atunci inferiorul devine superior. Nu există nicio prăpastie de netrecut între diavol şi Dumnezeu: căci adânc, în inima sa, diavolul îl poartă pe Dumnezeu. Şi, de îndată ce inima începe să funcţioneze, diavolul poate să se apropie de Dumnezeu.