Ultima noapte pe Atlantida

Cele mai multe versuri ale acestei carti au fost scrise înainte de anul 1982 si au vazut lumina tiparului în "Flacara" (revista si almanah), în 1982-1983 si într-o sectiune a "Cartii cartilor de poezie".

Cenzura politica antidecembrista si cenzura economica postdecembrista au oprit, pâna astazi, drumul cartii spre tipar. Ma temeam ca schimbarile din România anilor nostri vor face anacronica poezia de acest fel astazi. Nu, din pacate nu. Atlantida continua sa stapâneasca România.

A-i fi poetul, a-i analiza politica si morala, constiinta si inconstienta, ramâne un privilegiu pentru cel ce-a înteles, mai devreme decât altii, ca avem apa pâna la gura si peste gura, dar condamnam pe cei care au avertizat ca tara se scufunda.

Adrian Paunescu

Adrian Paunescu spune: Traiam in plina Republica Socialista Romania,
in ea si asupra ei deschisesem ochii de adolescent,
Ca multi alti compatrioti, trecusem prin toate,
Prin bune si rele, prin interdictii si libertati,
Cu tata - puscarias politic, cu bunicul - la fel,
Umilinte si semne de demnitate, toate-toate,
Saracie umilitoare si prosperitate reala,
Cenzura si libertate, blazare si speranta,
Plugul cu boi si bucuria dezvoltarii,
Cartile vechi si orasele noi, Romania intreaga,
Cand, pe la inceputul anilor 80, a inceput
Sa se simta un fel de scufundare lenta,
Aproape insesizabila, pentru multi compatrioti,
Un rau care nu se exprima limpede, ci se insinua
In subconstientul unor nelinistiti ca mine,
Tara mea trecuse la perioada lentei scufundari.
Am scris in acei ani o carte apocaliptica,
Numita, programatic aproape si tensionat,
"Ultima noapte pe Atlantida" si in care,
Nu doar cumplita senzatie ca apa ne urca pe trupuri
Dadea nume nelinistii mele de om al uscatului
Dar si, mai cu seama, ingrozitoarea senzatie
Ca orice avertisment cu privire la inecarea tarii
Este luat in deradere si chiar pedepsit,
Se intarea, prin toate mijloacele propagandistice,
Lozinca nestirbitei noastre infailibilitati,
Declamam, in stari de trezie si in stari de somnolenta,
Aceeasi lozinca asiguratoare, potrivit careia
Socialismul a invins definitiv la orase si sate,
Ceea ce inducea in constiintele noastre refuzul scufundarii,
Cum sa se inece o tara eminamente uscata?

Limba:romana

Nr.pagini:175

RECENZII