Traducere din limba engleză şi note de Veronica D. Niculescu şi Lucian Niculescu

Cea mai citită autobiografie rock a tuturor timpurilor

Îndelung aşteptata autobiografie a celebrului chitarist, compozitor, solist şi membru fondator al formaţiei Rolling Stones spune povestea unei vieţi trăite în ritm de rock: de la băiatul care asculta obsesiv discurile cu Chuck Berry şi Muddy Waters, care a învăţat să cînte la chitară şi a înjghebat o formaţie alături de Mick Jagger şi Brian Jones pînă în zorii succesului; arestările pentru posesie de droguri care i-au imortalizat imaginea de proscris; compunerea unor riffuri de neuitat, precum cele din „Jumping Jack Flash” şi „Honky Tonk Woman”; relaţia cu Anita Pallenberg şi moartea lui Brian Jones; exilul în Franţa pentru a evita plata impozitelor, turneele incendiare din Statele Unite, izolarea şi dependenţa; răcirea relaţiei cu Mick Jagger şi împăcarea ulterioară; căsătoria, viaţa de familie, albumele solo şi proiectul noii sale formaţii, X-Pensive Winos. Cu francheţea sa proverbială, Keith Richards ne oferă povestea unei vieţi despre care ne-am dorit mereu să ştim mai multe, o viaţă liberă, neînfricată, adevărată.

„Pentru legiunile de fani Rolling Stones, Keith Richards nu e numai sufletul celei mai mari formaţii de rock din lume, ci şi zeul revoltei: un desperado, un aventurier, un poète maudit, unicul supravieţuitor… cel mai cool tip de pe planetă. Iar Viaţă e povestea intimă şi emoţionantă a călătoriei unui om de-a lungul deceniilor, chiar aşa cum s-a petrecut, fără ipocriziile şi punerea în scenă la care apelează de obicei marii artişti cînd îşi fac portretul.” (The New York Times) 

„Keith a văzut tot, le-a trăit pe toate şi cumva, miraculos, a supravieţuit. Ai spune că a dus o viaţă fascinantă, dar întunecată şi periculoasă, tocmai ca noi să nu mai fim nevoiţi să trecem prin ea. Dar Viaţă nu e numai o experienţă trăită prin reprezentant. În ea se simte cu adevărat spiritul rockului, viaţa pură şi dură pe drum, cînd eşti dependent de heroină şi nu ştii de unde o să-ţi iei următoarea doză.” (The Independent) 

„Un roman ca o lovitură directă în stomac.” (Le Point)