Viata cotidiana a Parintilor desertului in Egiptul secolului IV

…la sfarsitul secolului IV de-a lungul Vaii Nilului s-a desfasurat epopeea extraordinara a monahismului crestin: la inceput unul cate unul, mai apoi cu zecile si cu miile, tarani crestini copti parasesc regiunile fertile si populate ale Egiptului pentru a se afunda tot mai adanc in desert.

Renuntare, tacere, asceza si contemplatie intr-o dramatica lupta cu patimile si cu demonii alcatuiesc programul spiritual tenace al acestor primi monahi.

Vietuirea si intelepciunea acestor eroi crestini ai ascezei si rugaciunii au dobandit rapid o celebritate universala prin istoriile si zicerile lor cuprinse in colectia Patericului.

Tradusa si difuzata in intreaga crestinatate, ea beneficiaza pana astazi de o extraordinara si binemeritata popularitate.

Intrat in 1941 ca novice la abatia benedictina de la Solesmes (Franta), al carei bibliotecar, profesor de patristica si prior a devenit ulterior, parintele Lucien Regnault a colectionat si tradus in franceza toate „Apoftegmele” cunoscute ale Parintilor pustiei.

Dupa doi ani petrecuti in Egipt pe locurile unde au vietuit primii anahoreti egipteni si dupa peste patruzeci de ani de studiu al textelor care pastreaza memoria lor, parintele Lucien reconstituie in aceasta carte de sinteza intr-un mod plastic si sugestiv existenta de zi cu zi a acelor barbati exceptionali care au fost Parintii pustiei.

Viata cotidiana a Parintilor desertului in Egiptul secolului IV e o lectura indispensabila pentru toti cei ce doresc sa inteleaga mai bine Patericul.

Intrat in 1941 ca novice la faimoasa abatie benedictina de la Solesmes (Franta), pr. Lucien Regnault a exercitat aici functiile de bibliotecar si profesor de patristica inainte de a deveni indrumator al novicilor si prior al acestei comunitati benedictine franceze cunoscute in lumea intreaga pentru eforturile de restaurare a vechiului cant gregorian.

Cu proverbiala rabdare, eruditie si modestie a ordinului din care face parte, la indemnul pr. Irénée Hausherr SJ, profesor de spiritualitate rasariteana la Institutul Pontifical Oriental din Roma, Dom Lucien Regnault se dedica de aproape cinci decenii studierii apoftegmelor si scrierilor Parintilor pustiei din Egipt si Palestina, devenind una din autoritatile stiintifice in materie recunoscute international.

I se datoreaza colectionarea, realizarea si coordonarea traducerii franceze a intregului material disponibil al Apoftegmelor Parintilor pustiei (= Patericul egiptean) publicate in cinci volume de abatia Solesmes (1966–1985) sub genericul: Les Sentences des Peres du desert.


In 1963 a publicat in colectia „Sources chretiennes” nr. 92, editia critica cu traducere franceza a „Invataturilor” avvei Dorotei din Gaza, iar in 1971 o traducere franceza integrala a voluminoasei „Corespondente” a avvilor palestinieni Varsanufie si Ioan din Gaza (secolul VI). Selectii din aceste texte Maitres spirituels au desert de Gaza. Barsanuphe et Dorothee, 1967, si Dorothee de Gaza. Guide spirituel, 1996.

Lucrarea de sinteza tradusa aici: La Vie quotidienne des Peres du desert en Egypte au IVe siecle, Hachette, 1990, a fost redactata dupa patruzeci de ani de studiu al textelor despre Parintii desertului si dupa o sedere de doi ani in Egipt chiar pe locurile unde vietuisera odinioara si vietuiesc neintrerupt pana azi faimosii anahoreti ai Egiptului.


CUPRINS:

CUVÂNT-ÎNAINTE

INTRODUCERE: ClNE SUNT PĂRINŢII DEŞERTULUI? Două note caracteristice

1. Viaţa în deşert: — Un demers original. — Un eveniment de o imensă importanţă. — Sensul retragerii în deşert. — în duh şi în adevăr. — Un patrimoniu al tuturor creştinilor.
2. Paternitatea duhovnicească în deşert: — Părinţii în deşert. — O paternitate specială. — „Awa". — Cuvânt şi viaţă. — Tradiţia vie a „apoftegmelor".
3. Părinţii deşertului astăzi: — Actualitatea permanentă a Părinţilor deşertului. — Creşterea interesului actual. — Valori pierdute şi redescoperite. — Regăsirea adevăraţilor Părinţi.

I. ÎN INIMA DEŞERTULUI

Deşertul în Egipt. — Exodul lui Antonie. — Nitria, Kellia şi Sketis. — Un demers decisiv. — Renunţarea evanghelică împinsă până la capăt. — Caracterul autentic creştin al anahorezei. — Un pământ de nelocuit. — Până în zilele noastre.

II. BARBATII

De ce Egiptul? — Un popor profund religios. — Calităţi şi virtuţi omeneşti. — Ataşamentul faţă de pământ şi faţă de familie. — Voioşia şi sociabilitatea egiptenilor. — Trecutul anahoreţilor. — Recruţi veniţi din păgânism. — Foşti tâlhari. — Monahii străini.

III. FEMEILE şi COPIII

Femei In deşert? — Amăgiri demonice. — Fuga de femei. — Nici un dispreţ faţă de femei la Părinţii deşertului. — Sexualitatea In deşert. — Părinţii deşertului şi copiii. — Avertismente împotriva unei curse demonice. — îngeri sau demoni?

IV. LOCUINŢA

Necesitatea unui adăpost în deşert. — Grote şi caverne. — Alegerea amplasamentului favorabil. — Construcţia chiliilor. — Chilii multiple. — Uşi şi ferestre. — Incinte şi ziduri.

V. VESTIMENTAŢIA

Nuditate şi despuiere. — Vestimentaţia primilor anahoreţi. — O haină monahală specială. — Calitatea şi numărul veşmintelor. — Sandalele. — Părul şi barba.

VI. REGIMUL ALIMENTAR

Posturile prelungite. — Frecvenţa meselor. — Pâinea, aliment esenţial. — Pâine şi sare. — Aprovizionarea cu pâine. — Legume şi fructe. — Austeritatea regimului. — îndulciri pentru bolnavi şi oaspeţi. — întrebuinţarea uleiului. — Vinul şi apa. — O regulă generală. — Trup şi suflet.

VII. ŞEDEREA ÎN CHILIE

Chilia în ochii anahoretului. — Şederea în chilie. — Rămânerea în chilie. — „Demonul amiezii". — A sta bine în chilie. — A nu avea în chilie decât strictul necesar. — Cărţile. — Perseverarea în detaşarea totală.

VIII. ZIUA ANAHORETULUI

O viaţă de rugăciune şi de muncă. — Alternanţa rugăciune şi muncă. — Muncile monahilor în chilie. — Recitarea cuvintelor Scripturii. — Lectura. — Rugăciunea. — „Pravila" şi prânzul. — Ocupaţii nocturne.
— Zorii unei noi zile.

IX. LUCRAREA TAINICĂ
Viaţa lăuntrică a anahoretului. — O lucrare una şi în multe forme. — Amintirea păcatelor trecute. — Paza inimii. — Respingerea gândurilor rele. — Recursul la Dumnezeu. — învinuirea de sine în orice împrejurare. — O odihnă în osteneală.

X. „BĂTRÂNI" ŞI UCENICI

Primii „bătrâni". — Necesitatea recursului la „bătrâni". — Primirea unui ucenic de către un „bătrân".— Relaţii intermitente. — Comunitate de viaţă. — In deşert cu familia. — Criteriul pentru recunoaşterea unui „bătrân". — Continuitatea relaţiilor. — Grupările anahoreţilor.

XI. PRIMIREA VIZITATORILOR

Facerea de bine aproapelui. — Vizitele între monahi.— Ritualurile de primire. — Prânzul oferit vizitatorilor. — Mângâierea trupească şi duhovnicească. — Vizitele oamenilor din lume. — Vizitatori nedoriţi.
— Ospitalitatea în deşert.

XII. IEŞIRI ŞI CĂLĂTORII

Ieşirile în afara chiliei. — Călătorii de afaceri. — întâlniri feminine. — Popasuri nocturne. — Călătorii la Alexandria. — Ieşirile pentru seceriş. — Ieşiri în căutarea sfinţeniei. — Cum călătoreau anahoreţii.
— Mutări, expulzări şi emigraţii.

XIII. „WEEKEND" COMUNITAR

Euharistie şi Preoţie în deşert. — Dubla Euharistie de sâmbăta şi de duminica. — Liturghia euharistică şi împărtăşania. — Prânzurile luate în comun. — Convorbiri şi discuţii.

XIV. ÎNGERI ŞI DEMONI

Ingerii, mai numeroşi decât demonii. — îngerii pe lângă monahi împotriva demonilor. — îngeri hrănitori şi îngeri ajutători. — îngeri vindecători şi chirurgi. — îngeri în misiuni speciale. — Demonii în deşert. — Asalturi violente împotriva anahoreţilor.— Gânduri şi imagini sugerate de demoni. — Slăbiciunea demonilor. — Demonii bufoni şi ridicoli. — Demoni scoşi afară şi alungaţi de anahoreţi.

XV. FIARELE DEŞERTULUI

Comparaţii şi lecţii luate din lumea animală. — întâlniri între fiare şi anahoreţi. — Servicii reciproce. — Convieţuire paşnică. — Ca în rai.

XVI. MINUNILE LUI DUMNEZEU

Preziceri şi descoperiri. — Vedenii ale lumii de dincolo. — Discreţia Părinţilor cu privire la extazele şi vedeniile lor. — Vedenii ale lui Hristos. — Minuni săvârşite de monahi în Egipt. — Minunile în deşert.
— Câţiva morţi înviaţi.

XVII. DIN DEŞERT SPRE PĂMÂNTUL FĂGĂDUINŢEI

Longevitatea anahoreţilor. — Boli şi neputinţe. — îngrijirea şi vizitarea bolnavilor. — Gândul la moarte. —Apropierea morţii. — O moarte fără martori. — Ultimele cuvinte ale „bătrânilor". — Moartea şi îngroparea.


EPILOG
Bibliografie

Limba: romana
Nr.pagini: 294
Dimensiuni:
An aparitie: 2013

RECENZII