Victorie insangerata, decembrie 1989

Victorie insangerata, decembrie 1989 - Constantin Corneanu


Omagiu adus unui moment crucial: Decembrie 1989

S-au scris şi se vor mai scrie cărţi despre Revoluţia Română din Decembrie 1989. Unii o fac pentru a o contesta sau pentru a prezenta deformat faptele.

Nimeni, însă, nu poate ignora faptul istoric - că anul 1989 a fost un an de cotitură, ce a marcat schimbări radicale în spaţiul geografic în care ne aflăm, că acestea au avut un caracter revoluţionar, tocmai prin profunzimea proceselor de schimbare pe care le-au generat.

Pentru a sublinia caracterul paşnic al acestor procese, în unele din ţările implicate în aceste schimbări, a apărut şi denumirea de „revoluţie de catifea" (în Cehoslovacia), în Polonia, precum se ştie, aceste procese s-au concretizat prin organizarea alegerilor libere din vara anului 1989, care au adus la putere guvernul Mazowiecki, reprezentant al organizaţiei „Solidarnosc'’ (denumirea fostului sindicat al muncitorilor din portul Gdahsk, condus de Lech Walesa).

Numai în România, din cauza caracterului dur al dictaturii instaurate de Nicolae Ceauşescu, nu a fost posibilă o asemenea evoluţie firească, paşnică spre democraţie.

A fost nevoie de o explozie socială care a izbucnit, la început, în Timişoara, prin ieşirea masivă în stradă a populaţiei oraşului (inclusiv a muncitorilor din întreprinderile industriale).

Această manifestare de masă a cunoscut măsurile de reprimare violentă din 17 decembrie 1989, când au căzut primele victime, dar şi victoria din ziua de 20 decembrie 1989, când populaţia a proclamat „oraşul liber - Timişoara".

…………….

…pe 26 noiembrie 1989, la ora 11.30, ambasadorul României la Praga, George Homoştean, telegrafia în Centrala MAE de la Bucureşti: „Schimbările de cadre, la fel ca şi hotărârea Plenarei CC al PCC din 24 noiembrie a. c, nu au fost de natură să diminueze profunda criză politică şi socială din Cehoslovacia.

Dimpotrivă, au generat o şi mai puternică radicalizare a societăţii şi intensificarea procesului de diferenţiere în cadrul PCC, demonstrând că organele de conducere ale partidului au fost rupte de realităţi şi nu au ţinut seama de numeroasele informaţii, sesizări şi propuneri făcute de organizaţiile inferioare de partid.

Succesiunea extrem de rapidă a evenimentelor este similară cu cea din RDG, demonstrând că singura cale de depăşire a actualei crize o constituie instaurarea pluralismului politic, ca modalitate de depăşire a polarizării sociale şi restabilirii echilibrului în societate”.

Conducerea de la Bucureşti era informată despre faptul că în cursul zilei de 25 noiembrie 1989 se desfăşurase, la Praga, cea mai mare demonstraţie de până atunci, cu participarea a 500.000 - 600.000 de persoane.

Televiziunea şi radioul au transmis în direct desfăşurarea demonstraţiei şi cuvântul vorbitorilor: Alexander DubCek, Vaclav Havel, precum şi reprezentanţi ai colectivelor de muncitori care se pronunţaseră pentru declanşarea grevei generale pe 27 noiembrie.

Pe 26 noiembrie 1989 au început tratativele între opoziţia anticomunistă condusă de Vâclav Havel şi premierul Ladislav Adamec. Era începutul sfârşitului pentru regimul comunist de la Praga. „Istoria alerga atât de repede, încât cu greu reuşeam să ne ţinem după ea!”, va mărturisi, mai târziu, Vâclav Havel.

In RDG, reformele lui Mihail S. Gorbaciov nu au fost primite cu bucurie, iar Erich Honecker, liderul PSUG, era extrem de refractar la noile idei care veneau de la Kremlin, în pofida succeselor cu care liderii RDG se mândreau, fără a mai vorbi despre statul poliţienesc creat, tinerii cetăţeni est-germani nu doreau, la sfârşitul anilor '80, decât să....

Limba: romana
Nr. pagini: 779
Dimensiuni: 17X24
An aparitie: 2014

RECENZII