Visuri şi secrete

DANUTA WAŁĘSA

Pentru prima dată, vorbeşte despre sine.

Cu sinceritate şi curaj, pe alocuri fără menajamente.

*

Cineva m-ar putea întreba: dac-aş fi ştiut cum va arăta viaţa mea, aş mai fi plecat din satul natal, m-aş mai fi scăldat o dată în aceeaşi apă? Da! Pentru că nici măcar în vise nu mi-am putut imagina o asemenea viaţă. Şi pentru că eu am nevoie de stimuli puternici, îmi trăiesc din plin emoţiile. Iar viaţa alături de Lech Wałęsa şi tot ceea ce s-a întâmplat în această viaţă mi-a oferit stimulii de care aveam eu nevoie, chiar dacă au existat şi clipe dramatice.

Îi sunt recunoscătoare sorţii pentru tot ce mi-a dat. Sunt recunoscătoare că eu, Danuta, venită dintr-un sat uitat de lume, am reuşit să pătrund în lumea largă, am ştiut să simt intuitiv cum trebuie să mă comport.

Greutăţile îndurate, renunţările, umilinţele şi înjosirile au fost răscumpărate de momentele frumoase pe care le-am trăit: evenimentele din august 1980, primirea, în numele soţului meu, a Premiului Nobel pentru Pace, întâlnirile cu Sfântul Părinte Papa Ioan-Paul II.

Şi, într-adevăr, dac-aş putea întoarce timpul înapoi, n-aş schimba nimic. Cu peste patruzeci de ani în urmă, în 1969, n-am greşit, căsătorindu‑mă cu soţul meu. Nu regret nimic!

Danuta Wałęsa



Jurnalistul PIOTR ADAMOWICZ (n. 1961) a intrat în Mişcarea de Opoziţie Tânăra Polonie în 1979; în anii 1980-1981, a activat în Comisia Naţională a Sindicatului Liber „Solidaritatea“, la Gdańsk. În perioada Legii Marţiale, a fost internat de regimul comunist; în anii optzeci, a colaborat cu mişcarea clandestină „S“. Din 1988, este ziarist. De mulţi ani, este corespondent la Gdańsk al agenţiei France Presse. A mai colaborat şi cu alte agenţii de presă: Reuters (britanică), DPA (germană), ANSA (italiană), TV NBC (americană). A fost corespondent al publicaţiei Życie Warszawy până în anul 1993, apoi, până în 2010, al ziarului Rzeczpospolita. Dublu-laureat al concursului Asociaţiei Jurnaliştilor Polonezi. Autor al biografiilor din Opoziţia în Republica Populară Polonă. Dicţionar biografic 1956-1989 (Centrul Karta); co-autor, împreună cu A. Drzycimski şi A. Kinaszewski, al publicaţiei Gdańsk-ul în opinia lui Wałęsa (Gdańsk, 2008); participant la proiectul de cercetare al Institutului de Studii Politice (PAN) „Solidaritatea“. Structurile organizatorice şi mişcarea socială, 1980-1989 (red. A. Friszke). Împuternicit de B. Borusewicz, A. Hall, B. Rybicka-Grzywaczewska şi M. Grzywaczewski, B. Lis, M. şi D. Tusk, D. şi L. Wałęsa, pentru contactele cu Institutul Memoriei Naţionale. Co‑organizator al serbărilor aniversare August ’80, consilier social al Fundaţiei Centrul Solidarităţii şi al Centrului European al Solidarităţii.

(Gdańsk-Jonina, 2009-2011)

Avea nouăsprezece ani când a plecat din satul natal din Mazovia, pentru a veni la Gdańsk.

Doi ani mai târziu, a devenit soţia lui Lech Wałęsa.

A născut opt copii. În perioada în care soţul ei a fost, în repetate rânduri, trimis în arest pentru atitudinea de opozant, în perioada evenimentelor din august 1980, după înfiinţarea Sindicatului Liber „Solidaritatea“, în perioada Legii Marţiale, când Lech Wałęsa a fost internat — în toate aceste momente de cumpănă, a avut grijă să protejeze ceea ce era, pentru ea, valoarea supremă: familia.

În anul 1990, în Seimul Poloniei libere, a stat alături de soţul ei, când acesta a depus jurământul de preşedinte.

Niciodată nu i-a plăcut să i se spună Prima Doamnă. Evita interviurile. De glorie, n-a avut nevoie.

Acum, întrerupe tăcerea.

Limba: romana
Nr. pagini: 352
Dimensiuni: 15X22
An aparitie: 2014

RECENZII