Viul de dincolo de materie. Revelații cuantice în Fiziopatologie

Viul de dincolo de materie. Revelații cuantice în Fiziopatologie

Mihaela Gheorghiu

Cu o prefata de Dumitru Constantin Dulcan

Mihaela Gheorghiu publică o carte de avangardă, nescrisă încă în literatura noastră științifică. O lucrare originală, rod al unor preocupări care au solicitat un mare travaliu și o informare amplă, extinsă inter- și transdisciplinar. Corelațiile structurale și funcționale dintre om și Univers, înscrierea lor în contextul etic al tradițiilor noastre spirituale conferă, de asemenea, un apreciabil merit acestei lucrări. Cartea Mihaelei Gheorghiu se înscrie sub zodia fizicii cuantice care, cu sau fără voia noastră, ne trimite prin forța experimentului științific la acceptarea unei noi cosmologii, la o nouă înțelegere a conceptelor de transcendență și spiritualitate. (Dumitru Constantin-Dulcan)

* * *

Rezultatele miilor de cercetări, dintre care unele au cel puțin patruzeci de ani, confirmă existența unui mod subtil de manifestare, prin unde și câmpuri, a biomoleculelor, celulelor și țesuturilor. De cel puțin 40-50 de ani, este demonstrată, caracterizată și cuantificată emisia de lumină biologică, de biofotoni, adică de câmp electromagnetic, din toate structurile vii. Cu cât dificultatea metabolică a unui țesut este mai mare, cu atât emisia de biofotoni este mai intensă. Care este semnificația acestui fenomen? Studentul în Medicină și Medicul sunt educați foarte vag sau deloc în această direcție. Este clar că prezentarea mecanismelor de funcționare a Viului nu se mai poate opri doar la codurile de semnalizare biochimică, la molecule și gene. În spatele lor operează coduri de frecvențe, lungimi de undă, manifestări ondulatorii, care fac ca structurile noastre să intre în coerență. Tot de aici începe Boala. Această lucrare își propune să extindă granița de înțelegere a Viului normal și patologic dincolo de materie. Pentru aceasta, am ales să prezint Plămânul, Inima, Ficatul și Rinichiul într-un joc informațional care glisează permanent între particulă și undă, între Fiziologie și Fiziopatologie, între Anatomie funcțională și Biologie moleculară, între Fizică clasică și Fizică cuantică.

De zeci de ani, înțelegerea fenomenelor biologice, fie ele normale sau patologice, se oprește la frontiera la care se termină explicația biochimică, moleculară sau genică. Mii de experimente argumentează că Viul înseamnă mult mai mult, înseamnă și unde, câmpuri, interferență, coerență sau pierderea coerenței, comportament cuantic valabil de la particule subatomice până la nivel molecular și chiar celular. Toate aceste experimente dovedesc fără drept de apel că lumea materială este dublată de o lume a vibrațiilor și câmpurilor, cele două neavându-și sensul una fără cealaltă, în această dimensiune a existenței Universului. (Mihaela Gheorghiu)

* * *

Cuprins

Prefață de Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan

Cuvânt-înainte

RESPIRAȚIA – ÎNTRE DOGMĂ ȘI MISTER

Capitolul 1. Respirația – mecanism cuantic?

CE ȘTIM CĂ NU ȘTIM?

MEMENTO DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ ȘI FIZIOLOGIE A PLĂMÂNULUI

A. Zona de transport. Caracteristici ale căilor aeriene intrapulmonare. Caracteristici ale circulației aerului. Caracteristici ale circulației sanguine intrapulmonare. Inervația plămânului. Țesutul conjunctiv pulmonar. B. Zona respiratorie. Caracteristici anatomice. Caracteristici histologice și funcționale ale structurilor de schimb gazos (Versantul alveolar. Interstițiul pulmonar. Versantul capilar).  Microbiota pulmonară

ENIGMATICA MOLECULĂ DE OXIGEN

CLARIFICĂRI

FORMIDABILA MOLECULĂ DE APĂ

Proprietățile electrice și magnetice ale apei. Apa interfacială. Teoria vidului fizic și teoria câmpului cuantic. Domeniile de coerență ale apei. Zonele de excludere ale apei interfaciale. Forța motrice a curenților protonici și rolul lor în menținerea fluxurilor lichidiene biologice

SĂ REVENIM…

ULTIMA REDUTĂ: ÎNCĂRCAREA OXIGENULUI PE HEMOGLOBINĂ

ANALOGII… FRACTALI… SIMBOLURI…

Capitolul 2. Fiziopatologia insuficienței respiratorii pulmonare (I)

INSUFICIENȚA RESPIRATORIE DE ORIGINE PULMONARĂ

MECANISMELE FIZIOPATOLOGICE ALE IRP

A. Accentuarea inegalității raportului V/Q (Inegalitatea distribuției ventilației. Inegalitatea distribuției perfuziei. Asocierea celor două mecanisme. Efectele inegalității raportului V/Q asupra schimbului gazos pulmonar. Vasoconstricția pulmonară hipoxică). B. Hipoventilația alveolară generalizată. C. Tulburări de difuziune prin membrana alveolo-capilară (1. Mecanismele indirecte. 2. Mecanismele directe). D. Efectul de shunt vascular intrapulmonar

Capitolul 3. Fiziopatologia insuficienței respiratorii pulmonare (II)

MECANISMELE COMPENSATORII DIN IRP

Polipneea. Stimularea activității centrilor vegetativi simpatici. Poliglobulia. Creșterea desaturării oxihemoglobinei la nivel tisular. Activarea factorului de transcripție HIF-1α. Creșterea sintezei de citocromi

FIZIOPATOLOGIA AFECȚIUNILOR PROTOTIP PENTRU IRP

1. FIZIOPATOLOGIA BRONHOPNEUMOPATIEI OBSTRUCTIVE CRONICE (BPOC)

Mecanismele hipoventilației pulmonare în BPOC (a. Îngustarea intrinsecă a căilor aeriene afectate. b. Obliterarea parțială sau totală a bronhiilor mici prin hipersecreție de mucus. c. Scăderea reculului elastic pulmonar. d. Spasmul musculaturii bronhiilor și bronhiolelor. e. Compresiunea extrinsecă a căilor aeriene mici de către alveolele vecine hiperinflate)

2. FIZIOPATOLOGIA ASTMULUI BRONȘIC (AB)

A. Anomaliile imunologice și de descărcare a mediatorilor proinflamatori. B. Anomaliile sistemului nervos vegetativ

3. DETALII FIZIOPATOLOGICE ALE BPOC ȘI AB – ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI PRIVIND: CELULELE EFECTORII PARTICIPANTE, MECANISMELE MOLECULARE, CONSECINȚELE MORFOFUNCȚIONALE ALE INFLAMAȚIEI ÎN BPOC ȘI ÎN AB, IMPLICAȚIILE CUANTICE

CELULELE EFECTORII PARTICIPANTE ÎN BPOC ȘI ÎN AB (Mastocitele. Macrofagele. Celulele dendritice bronho-pulmonare. Eozinofilele. Neutrofilele. Limfocitele T. Limfocitele B. Celulele structurale). MECANISMELE MOLECULARE (Mediatorii lipidici. Citokinele. Chemokinele. Speciile reactive de oxigen. Proteazele. ATP. Fenotipul secretor asociat senescenței celulare. Inflamația sistemică și comorbiditățile). CONSECINȚELE MORFOFUNCȚIONALE ALE INFLAMAȚIEI ÎN BPOC ȘI ÎN AB (Modificările musculaturii netede bronșice. Modificările vascularizației nutritive. Hipersecreția de mucus. Efectele inflamației asupra mecanismelor de reglare nervoasă. Fibroza bronșică). IMPLICAȚIILE CUANTICE ALE MECANISMELOR MOLECULARE DIN BPOC ȘI AB (A. Comportamentul cuantic al speciilor reactive de oxigen și al celorlalți mediatori  inflamatori. B. Consecințele cuantice ale fibrozei)

CORDUL – ÎNTRE POMPĂ ASPIRO-RESPINGĂTOARE ȘI RĂSCRUCE ENERGO-INFORMAȚIONALĂ

Capitolul 4. Un alt fel de început…

Comunicarea neurologică. Comunicarea biochimică/umorală (prin hormoni). Comunicarea energetică (prin câmp electromagnetic). Comunicarea biofizică (prin unda pulsului și câmpuri de torsiune)

INSUFICIENȚA CARDIACĂ (IC)

Definiție. Clasificarea IC

Capitolul 5. Fiziopatologia insuficienței cardiace (I)

MECANISMELE FIZIOPATOLOGICE ALE INSUFICIENȚEI CARDIACE

A. Modificări ale mecanismelor sistemice neuroendocrine de reglaj cardio-vascular (Creșterea activității sistemului nervos vegetativ simpatic (SNVS). Creșterea activității sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA). Modificări endocrine). B. Modificări ale mecanismelor autocrine și paracrine de reglaj cardio-vascular (alterarea balanței dintre vasoconstrictori și vasodilatatori). 1. Vasoconstrictori (Endotelinele. Neuropeptidul Y. Urotensina 2. Tromboxanul A2). 2. Vasodilatatori (Oxidul nitric. Bradikinina. Adrenomedulina. Prostaglandinele PGI2 și PGE2. Adipokinele). C. Activarea reacției inflamatorii intracardiace. D. Apariția fenomenului de remodelare cardiacă

UN ALT FEL DE ÎNȚELEGERE…

Capitolul 6. Fiziopatologia insuficienței cardiace (II)

MECANISMELE COMPENSATORII ALE INSUFICIENȚEI CARDIACE

I. MECANISME COMPENSATORII CENTRALE (CARDIACE)

A. Creșterea activității sistemului nervos simpatic la nivel cardiac. B. Dilatația cardiacă (mecanismul diastolic)ꓽ 1. Efectele favorabile ale dilatației ventriculare. 2. Efectele nefavorabile ale dilatației ventriculare (Creșterea tensiunii intraparietale. Distensia excesivă ventriculară. Scăderea umplerii ventriculare prin scăderea complianței). C. Hipertrofia miocardică (mecanismul sistolic)ꓽ Hipertrofia miocardică fiziologică. Hipertrofia miocardică patologică. Mecanismele moleculare ale hipertrofiei ventriculare. Efectele nefavorabile ale hipertrofiei miocardice

II. MECANISMELE COMPENSATORII PERIFERICE (EXTRACARDIACE)

Redistribuția debitului ventriculului stâng prin vasoconstricție periferică selectivă. Creșterea desaturării hemoglobinei la nivel tisular. Folosirea de către țesuturi a unui metabolism predominant anaerob. Retenția hidrosalină

UN ALT FEL DE FINAL...

FICATUL – ÎNTRE PUTEREA LUI PROMETEU ȘI CIOCUL DE VULTUR AL FIBROZEI

Capitolul 7. Fiziopatologia insuficienței hepatice (I)

SINDROMUL DE INSUFICIENȚĂ HEPATO-CELULARĂ

Etiologie. Fiziopatologia cirozei hepatice (mecanismul general). Mecanismele fiziopatologice detaliate ale cirozei hepatice (Transmiterea intercelulară a informației, în condiții normale și în ciroza hepatică. Transmiterea intracelulară a informației, în condiții normale și în ciroza hepatică – oscilațiile și undele de calciu). Sindroamele de insuficiență funcțională hepatică (Sindromul nutrițional-metabolic. Sindromul endocrin. Sindromul hemoragic. Sindromul de colestază. Sindromul de deficit al funcției antitoxice hepatice)

CALCIUL... ULTIMA FRONTIERĂ?

Capitolul 8. Fiziopatologia insuficienței hepatice (II)

SINDROMUL DE HIPERTENSIUNE PORTALĂ (HTP)

FIZIOPATOLOGIA HIPERTENSIUNII PORTALE DIN CIROZA HEPATICĂꓽ A. Despre regenerarea ficatului (1. Rolul-cheie în balanța regenerare – fibroză aparține celulelor endoteliale sinusoidale. 2. Regenerarea ficatului necesită sincronizarea în schimbul de informație dintre celulele parenchimatoase și non-parenchimatoase. 3. Fibroza hepatică este un proces reversibil, până la un anumit punct). B. Consecințele funcționale ale modificărilor histologice ale lobulului hepatic (Modificările circulației hepatice. Modificările circulației sistemice. Alte consecințe). C. Complicațiile HTP (Ruptura varicelor esofagiene. Apariția ascitei. Sindromul de encefalopatie hepatică)

TRANZIȚII... ARMONIE... UNDĂ

RINICHIUL – ÎNTRE SIMFONIA ȘI CUMPĂNA APELOR

Capitolul 9. Fiziopatologia insuficienței renale (I)

MEMENTO ANATOMO-FIZIOLOGIC

Caracteristici importante de anatomie funcțională. Particularități de vascularizație. Câteva aspecte utile de arhitectonică a nefronului. Particularități funcționale ale componentelor nefronului. Particularități ale reabsorbției apei de-a lungul componentelor tubulare. Aparatul juxtaglomerular

FIZIOPATOLOGIA INSUFICIENȚEI RENALE

FIZIOPATOLOGIA INSUFICIENȚEI RENALE ACUTE (IRA)ꓽ Mecanismele etiopatogenice. Mecanismele fiziopatologice generale (1. IRA de cauză prerenală. 2. IRA de cauză renală. 3. IRA de cauză postrenală). Descrierea detaliată a mecanismelor fiziopatologice (1. Modificările hemodinamicii intrarenale. Fenomenele de sincronizare funcțională. 2. Declanșarea reacției inflamatorii. 3. Rolul veziculelor extracelulare în propagarea informației intrarenale. 4. Rolul undelor de calciu). Evoluția IRA

ÎNTREBĂRILE UNUI ISCODITOR

Capitolul 10. Fiziopatologia insuficienței renale (II)

FIZIOPATOLOGIA INSUFICIENȚEI RENALE CRONICE (IRC)

Etiologia IRC. Stadializarea clinică a BRC. Mecanismele fiziopatologice ale IRC (A. Alterarea funcției glomerulare în IRCꓽ Glomerulopatii de cauză genetică. Glomerulopatii dobândite. B. Alterarea funcției tubulointerstițiale în IRC). Stadializarea fiziopatologică a IRC. Răsunetul sistemic al IRC decompensate (Sindromul de retenție azotată. Tulburările hidro-electrolitice. Tulburările acido-bazice. Tulburările endocrine. Tulburările hematologice. Sindromul cardio-vascular. Tulburările digestive. Tulburările respiratorii. Tulburările neurologice. Alterările bioritmurilor circadiene. Manifestările cutanate. Tulburările imunologice)

VIUL DE DINCOLO DE MATERIE

* * *

MIHAELA GHEORGHIU este șef de lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București, Facultatea de Medicină Generală, în cadrul Catedrei de Fiziopatologie și Imunologie, unde predă cursuri de Fiziopatologie și Imunologie.  Din 1999, este specializată în Radiologie-Imagistică Medicală.  În 2006, a absolvit, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, sub îndrumarea doamnei profesor dr. Liana Mărginean, cursul post-universitar de Analiză telemetrică non-lineară, disciplină pe care o practică și la ora actuală, la cabinetul personal din București.

Este autoare (autor coordonator, unic autor sau coautor) a numeroase volume și articole de specialitate publicate în țară și străinătate și a făcut parte din echipele unor proiecte de cercetare naționale și internaționale prestigioase. Este inițiatoarea primului studiu din România asupra comportamentului factorului de creștere nervos Neurotrofina-3 în diverse patologii neurologice și în bronhopneumopatia obstructivă cronică.

În calitate de coautor a primit, în 2005, Premiul „Emil Pop” al Academiei Oamenilor de Știință din România pentru lucrarea Dicționar Enciclopedic de Mediu.

Alături de conf. univ. dr. Traian Trandafir, este inițiatoare a seriilor de cursuri post-universitare „Medicina cuantică – o abordare modernă fiziopatologică” și „Bazele Teoretice ale Medicinei Vibraționale”, derulate din 2009 până în 2017, inițial sub egida Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București și apoi a Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă din București, al cărui membru fondator este.

* * *

Noua Spiritualitate este emanaţia unei Noi Ştiinţe care s-a conturat îndeosebi către sfârşitul secolului abia încheiat. Sunt aduse tot mai multe argumente care pledează pentru originea spirituală a Universului.

Viziunea materialistă asupra lumii a permis crearea unei civilizaţii tehnologice avansate, cu indubitabile avantaje pentru ameliorarea condiţiei umane. În acelaşi timp însă filosofia care a motivat-o nu a reuşit să evite actuala criză globală. Suntem tot mai nesiguri pe destinul nostru, mai angoasaţi, mai aproape de autodistrugere.

Colecţia noastră se deschide, aşadar, tuturor cărţilor menite să propună o soluţie de ieşire din impasul lumii contemporane, să avanseze o ipoteză coerentă sau să adauge o nouă valenţă demersului spre o lume mai bună.

Nimic nu se va schimba în drama lumii actuale dacă rămânem la aceeaşi gândire. Acesta este motivul pentru care toţi comentatorii fenomenului social optează pentru o Nouă Spiritualitate. Respectul pentru viaţă, nevoia de schimbare a fiecăruia dintre noi în acord cu Legea fundamentală a Universului, care postulează înfăptuirea binelui, a frumosului, a armoniei, şi nu a urii şi a dezbinării, constituie esenţa Noii Spiritualităţi. (Dumitru Constantin-Dulcan)

RECENZII