Vrajitoare la ananghie

Vrajitoare la ananghie. Vraji, mister, moda, dragoste si o batalie pe viata si pe moarte cu fortele raului - Brittany Geragotelis


…unde aţi fost? am auzit o voce strigând din partea cealaltă a camerei imediat cum am intrat obosiţi, mult după lăsarea întunericului.

Nu ştiam cine întrebase. De fapt, nici nu eram sigură daca nu cumva doar îmi imaginasem. Evenimentele petrecute în ziua aceea erau atât de ireale încât nu mai procesam bine realitatea.

Răspunse altcineva în locul meu. Nu m-am oprit să stau la taclale, mi-am imaginat că altcineva îi va pune la curent pe ceilalţi, iar eu aveam nevoie de nişte timp singură ca să mă gândesc. Se petrecuseră prea multe la spital pentru a mai cugeta la ceea ce se petrecuse la mall şi la băcănie.

Cum ar fi putut cineva să treacă peste aşa ceva? Fuseserăm atacaţi şi eram destul de sigură că inamicii noştri nu s-ar fi oprit până nu ne-ar fi... oare chiar ar fi putut să ne omoare?

Adică să elimine nişte adulţi era deja foarte rău, dar chiar ar fi fost în stare să omoare nişte copii? Părea că lucrurile se îndreptau în acea direcţie dacă nu i-aş fi oprit şi nu am fi fugit de acolo.

Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar fi întâmplat dacă vraja nu ar fi funcţionat.

M-am dus la frigider şi am luat o sticlă de apă minerală înainte de a mă prăbuşi pe un scaun de la masă. Dacă ar fi fost nişte bere în casă, probabil că aş fi băut una. Nici măcar nu beam alcool, dar mă gândeam că, dacă ar fi fost să beau vreodată, acela era momentul.

Totuşi, la ce noroc aveam, cu siguranţă m-aş fi ameţit şi chiar atunci s-ar fi găsit Parrisabilii să ne atace - în această situaţie nu s-ar mai fi pus problema să le ţin piept.

Fericită că nu trebuia să aleg între a mă lupta în stare de ebrietate şi a face faţă gândurilor care îmi umblau prin minte în acel moment, am luat o gură mare de apă carbogazoasă.

- Au început să pună întrebări, spuse Fallon dând buzna câteva secunde mai târziu. Ce ai de gând să le spui?

- Momentan, nimic, am răspuns.

Nici măcar nu m-am uitat la Sascha, care ni se alăturase şi ea la masa din bucătărie. Era îmbrăcată în aceleaşi haine pline de sânge de mai devreme şi nu puteam să mă uit la ele fără să-mi reamintesc de greşeala colosală pe care o făcusem.

- Vorbeşti serios? întrebă Fallon uimit. Am fost plecaţi toată ziua la cumpărături şi ne-am întors cu mâna goală - apropo, nu am luat mâncare -, în schimb, am revenit cu trei oameni mai puţin, arătând ca nişte figuranţi dintr-un film postapocaliptic, şi tu te aştepţi să nu se întrebe ce s-a întâmplat? Nu poţi să te faci că plouă şi să aştepţi să le treacă.

Combinaţia de stres, frică şi epuizare, în sfârşit, mă afecta şi simţeam cum mă pierd cu firea. Eram ca o coardă care fusese întinsă prea mult şi ştiam că eram gată să plesnesc...

Limba:Romana
Pagini: 303
Dimensiuni: 13X20
Data aparitiei:2015

RECENZII