Whitney, dragostea mea

Whitney, dragostea mea - Judith McNaught

Pana in seara petrecerii de la Lady Eubank, Whitney era deja plină de nerăbdare. Fu gata foarte devreme şi stătu şi o aşteptă pe mătuşa ei în hol, într-o rochie de un albastru închis cu aplicaţii strălucitoare argintit.

In urechi şi la gat avea diamante şi safire care completau frumos coafura ei grecească.

- Mătuşă Anne, spuse ea în trăsura, în drum spre casa lui Lady Eubank, chiar crezi că Paul o iubeşte sincer pe Elizabeth?

- Dacă o iubea, cred că ar fi cerut-o de nevastă de mult, replică Lady Anne, punîndu-şi mănuşile cînd trăsura intră pe lunga alee ce ducea spre casa-mausoleu a lui Lady Eubank. Şi prietena ta Emily are dreptate. Chiar te-a urmărit mai tot timpul în seara petrecerii tale, atunci and credea că nu-l vede nimeni.

- Şi atunci de ce durează aşa de mult să facă ceva?

- Dragă, gîndeşte-te la poziţia delicată în care se află. Acum patru ani, toată lumea ştia că el abia dacă-ţi tolera devotamentul. Acum trebuie să facă faţă ideii de a-şi schimba părerea şi de a te curta oficial

Ea zîmbi cînd văzu aspectul trist al lui Whitney.

- Dacă vrei să grăbeşti lucrurile, ar trebui să asculţi sfatul lui Lady Eubank şi să-i oferi concurenţa.

Trei ore mai tîrziu, Whitney începea să fie de acord. Era populară şi căutată de toţi tinerii burlaci, mai puţin de cel dorit.

In partea opusă a camerei înconjurat de cîteva fete din localitate, Clayton dădea din cap la spusele lui Margaret Merryton, zîmbind pentru a ascunde lipsa de răbdare faţă de pălăvrăgeala ei continui

După ce îşi petrecuse ultimele zile la Londra, intr-o călătorie de afaceri urgentă, el revenise azi, la timp pentru a se schimba şi a apărea la această mică adunare a Ameliei Eubank.

Iar baborniţa aceea scandaloasa îl aşteptase în hol şi îi spusese că ar aprecia dacă i-ar da atenţie domnişoarei Stone în seara asta pentru a-l face gelos pe domnul Sevarin. Ca urmare, Clayton nu era foarte fericit.

Intorcîndu-se nepoliticos cu spatele la femeia care vorbea cu ea, Amelia Eubank ridică monoclul şi studie grupurile formate, pînă ce privirile îi căzură pe ducele de Claymore, care era înconjurat de cîteva fete, toate dornice să-i atragă atenţia.

Claymore, remarcă ea, le trata cu toleranţă amuzată, dar atenţia lui era concentrată asupra singurei femei din încăpere care părea imună la magnetismul lui, Whitney Stone.

Amelia lăsă monoclul să cadă şi să atîrne de panglica de catifea peste bustul ei amplu. Printr-o rudă îndepărtată a soţului ei decedat, Amelia putea pretinde că se înrudeşte cu ducele şi, atunci cînd Claymore venise la ea acasă, în urmă cu cîteva săptămîni, anunţînd-o că avea de gînd să stea la numai cîţiva kilometri de ea, sub numele de Westland, pentru a se odihni, ea îl asigurase de discreţia ei.

Acum însă, o intriga ceva şi privirea îi strălucea în timp ce se uita la ducele care o privea pe Whitney. Se opri o clipă, pentru a-şi spune cît de neetice şi lipsite de scrupule erau schemele sale, apoi, cu un zîmbet mulţumit, îi ceru valetului să o cheme la ea pe domnişoara Stone imediat, iar apoi să-l aducă şi pe domnul Westland...

nr pagini: 608
anul publicatiei:
dimensiuni: 20x13
limba: romana

RECENZII