Zeii pastorali

Zeii pastorali - Ion Ghinoiu


…volumul ilustrează reprezentările mitice masculine subordonate Crăciunului, zeu de origine indo-europeană, grupate pe cele două anotimpuri ale calendarului pastoral: Sântoaderii, Sângiorzul, Căluşarii şi Sântilie în vara patronată de cal, iar Filipii, Sâmedru, Sântandreiul şi Sânpetrul Lupilor în iarna patronată de lup.

Fragmente din carte:

CRĂCIUN, ZEU SOLAR INDO-EUROPEAN

Imbătrânirea timpului calendaristic şi apropierea sfârşitului de an contemporan în perioada solstiţiului de iarnă sunt anunţate de alte două reprezentări mitice din calendarul popular: Moş Ajun şi Moş Crăciun. Cei doi moşi au puteri specifice zeilor şi eroilor din basme, dar şi calităţi şi defecte caracteristice oamenilor.

Ca persoană profană, Crăciunul este un om bătrân, un păstor cu barba ca omătul, un uncheş cu barba albă, iar ca figură apocrifă acesta este mai mare peste ciobanii din satul unde s-a născut Hristos, mai bătrân decât toţi apostolii, născut înaintea tuturor oamenilor, soţul femeii care a moşit-o pe Maria etc.

Cuvântul determinativ moş care însoţeşte cele două nume mitice, Crăciun şi Ajun, face parte din fondul lingvistic autohton şi are Semnificaţii diferite: om bătrân, soţ al moaşei care ajută femeia la naştere; bunic care, în unele zone etnografice, moşea, în vechime, nepoţii.

Despre numele propriu Crăciun s-a scris mult. Specialişti din generaţii diferite au căutat să explice originea cuvântului prin latinescul crastinum derivat, la rându-i, din latinescul clasic cras (mâine), din latinescul calma (chemare, convocare), din slavul Knaswt din cuvântul latin creaţia, de la expresia latină Quartum jejunium, Un albanezul Kervum, de unde ar fi pătruns în limba română prin intermediul limbilor slave etc.

Din păcate, lingviştii insistând să-i găsească cu orice preţ originea în latină, slavă şi albaneză, au eliminat sau au minimalizat posibilitatea originii autohtone a cuvântului şi a personajului desemnat de acesta.

Problema originii personajului mitic Crăciun rămasă după intense dezbateri nerezolvată, a fost reluată de alţi cercetători care, apelând şi la argumentele oferite de obiceiurile şi mitologia română, au ajuns la conluzia că noţiunea desemnează un zeu solar indo-european, bine înrădăcinat în spiritualitatea carpato-dunărenilor înainte de cucerirea Daciei de romani.

Sincretismul păgâno-creştin al sărbătorilor solstiţiului de iarnă este bine reliefat de legendele Naşterii Domnului. Acestea ne introduc în peisajul etnografic al unui sat pastoral unde trăia Moş Crăciun, om bogat cu case mari, grajduri, coşare şi târle pentru oi.

Pe neaşteptate, aici soseşte o femeie necunoscută care, simţind că i-a venit vremea să nască, bate mai întâi la poarta casei lui Moş Ajun şi îi cere găzduire. Motivând că este om sărac, o refuză, dar o trimite la fratele şi vecinul său, Moş Crăciun.

Acesta, fără să ştie că străina este Maica Născătoare a Domnului Iisus, nu o primeşte în casă sau, în alte legende, o trimite să nască în grajdul vitelor.

In unele legende, Crăciuneasa, nevasta lui Crăciun, o ajută să nască, faptă pedepsită crunt de bărbatu-său care îi taie mâinile din coate. Când Moş Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul lisus, se căieşte, îi cere iertare lui Dumnezeu...

Limba: romana
Nr. pagini: 167
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2014

RECENZII